„Înțelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică” –  IACOV 3:17

În ultimii ani, lumea în care trăim a ajuns să fie caracterizată de un adevărat barbarism. De ce?  Una dintre cauze este că înțelepciunea lui Dumnezeu a fost progresiv abandonată și înlocuită cu înțelepciunea omenească. Acest lucru se întâmplă chiar și în bisericile creștine. Înțelepciunea lui Dumnezeu este o înțelepciune practică și felurită, adică nu există situație în care Dumnezeu să nu aibă o soluție.  Dumnezeu a dat această înțelepciune în Biserica Sa și dorește ca ea să fie căutată: „pentruca domnuiile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu ”(Efeseni 3:10).

Dumnezeu nu dorește ca în biserica Sa să fie promovată înțelepciunea lumii: „Și învățătura și propăvăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința voastră, să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor ci pe puterea lui Dumnezeu” (1Corinteni 2:4-5). Așadar, înțelepciunea care vine de sus este dată prin Duhul Sfânt. Tocmai de aceea trebuie să caut umplerea cu Duhul. De ce sunt probleme în familii? De ce sunt probleme în biserici? De ce sunt atâtea probleme în lume? Și, mai ales, de ce nu pot fi rezolvate? Pentrucă soțul și soția, slujitorii bisericii, conducătorii lumii, se încred în înțelepciunea lor și nu caută înțelepciunea lui Dumnezeu, care este pașnică, blândă și ușor de înduplecat. De aceea lumea a înnebunit: „S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit”(Romani 1:22).

Nu mă rog eu rugăciunea Tatăl Nostru spunând: „Sfințească-Se Numele Tău?” Cum? Oare fără a apela la înțelepciunea Sa? Nu mă rog: „Vie Împărăția Ta?” Nu înseamnă asta că am nevoie și doresc să trăiesc într-un mediu în care guvernează înțelepciunea lui Dumnezeu? Nu mă rog eu: „Facă-Se voia Ta?” Dar cum să fac voia lui Dumnezeu fără înțelepciunea Sa? Dar nu pot avea înțelepciunea lui Dumnezeu dacă nu o cer în fiecare zi, pentru orice lucru mare sau mic din viața mea. Solomon a cerut această înțelepciune. El nu a dorit să conducă poporul la fel ca ceilalți conducători din vremea lui. Există situații în care pot fi tentat a împrumuta din înțelepciunea lumii sau din strategiile altor credincioși sau biserici, care la rândul lor au împrumutat de acolo. Este un pericol să privesc biserica ca pe o întreprindere și, de exemplu, să cred că ar merge mai bine dacă am aplica legile marketingului. Frederich Buechner judeca slujirea în biserică după o regulă clară: „Locul unde te cheamă Dumnezeu este locul unde bucuria ta profundă se întâlnește cu nevoia profundă a oamenilor.”

Concluzia este că dacă numai nevoia ta profundă este împlinită, această slujire este egoistă și, prin urmare, păcătoasă, deși după înțelepciunea lumii este recomandată. Dacă numai nevoia umană este împlinită, atunci sigur nu ești persoana chemată să facă acea slujire (Wishful Thinking – A Theological ABC, pg. 95). Și în Grecia antică, când a fost scrisă Epistola lui Iacov, erau mulți care căutau înțelepciunea omenească. Înțelepciunea lumii este identificată cu capacitatea intelectuală și realizări educaționale. Între înțelepciunea lumii și înțelepciunea lui Dumnezeu există un mare contrast. În lume, înțelepciunea este afișată prin folosirea gurii, dar în spate, de cele mai multe ori se ascund invidia, amărăciunea și ambițiile personale. Acestea fac pe oameni să fie aroganți și orizontul lor să fie doar pentru viața pământească. Și ce este în spatele înțelepciuni pământești, vine de la Diavolul (Iacov 3:15). Pe când înțelepciunea care vine de sus este curată, lipsită de interese personale, pașnică, conciliantă, blândă, ușor de convins, prietenoasă, amabilă, practică și plină de compasiune.