„Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” –  IOAN 17:21

În timpurile vechi testamentale, un tată evreu obișnuia să-și invite copiii adulți la casa părintească în jurul mesei. Sigur că, în mod frecvent, acest lucru se întâmpla cu ocazia sărbătorii de Paște. Ei veneau uneori din locuri îndepărtate, unde trăiau răzlețiți. Poate că nu se întâlniseră de mult și pierduseră legătura unii cu ceilalți. În unele situații apăreau conflicte între frați. Care era scopul acestei întâlniri la care bătrânul tată îi chema? El încerca să-i adune împreună ca să întărească legătura între ei și să dea la o parte orice animozitate. El îi încuraja să trăiască în armonie și să se susțină unul pe celălalt. El dorea să-i vadă bucuroși și îmbrățișându-se unul cu altul. Venerabilul tată dorea să știe că chiar dacă vor pleca și vor locui fizic departe unul de altul, ei vor demonstra că sunt uniți spiritual și emoțional. Ce ilustrație bună, care a creat premisele inițierii Cinei Domnului și perpetuarea acestei practici semnificative în Biserica lui Hristos.

Scopul lui Dumnezeu cu Cina este să-Și invite copiii Săi împreună și într-o atmosferă de dragoste să-i facă a simți unul cu celălalt, să se cunoască mai mult și să fie mai ferm angajați în ce privește unitatea lor ca familie spirituală. Când ne adunăm împreună la Cină, ne amintim de prețul plătit pentru unitatea noastră, și anume moartea unicului Fiu al lui Dumnezeu. Datorită acestui preț am fost izbăviți din robia păcatului și de la soarta tristă a despărțirii eterne de Tatăl nostru din Ceruri. Cina Domnului este un apel la memoria noastră deoarece noi suntem tentați lesne să uităm datorită cărui fapt suntem noi iertați și eliberați. Hristos nu dorește ca frații de credință să trăiască departe unii de ceilalți și să aibă părtășie cu oameni și grupuri de oameni care nu-I aparțin Lui. El nu dorește ca noi să ne adunăm în jurul evenimentelor care nu-L onorează. Hristos nu acceptă motive infectate de neiertare și egoism pe care să le prezentăm ca scuze petru neparticiparea noastră la masa Lui. Domnul Isus dorește să dăm dovadă de umilință și pocăință, lăsând ca dragostea Lui să pătrundă mai adânc în inimile noastre și să întărim sentimentul de apartenență la familia lui Dumnezeu.

Trebuie să împrospătăm ideea că, în mod egal, noi suntem copiii Domnului, iubiți de El și câștigați pentru Cer prin jertfa Sa iubitoare. Oferindu-ne iertare unii altora, vom simți mai real și mai puternic iubirea Lui. Nu este suficient doar să luăm parte la Cină, ci trebuie să înlăturăm orice zid din jurul nostru, zid care ne separă de ceilalți. Noi trebuie să lepădăm orice motiv de dezarmonie, exceptând faptul că cineva, măcar că își zice frate, totuți trăiește în păcat.  La Cină trebuie să simțim și să descoperim, modul cum Hristos ne privește, și anume ca o colectivitate, ca o familie adunată în jurul Său. Să nu ne scape scopul Mântuitorului, acela de a uni membrii familiei de credincioși în jurul mesei Sale. La început, cei invitați la masă de Domnul Isus, au fost ucenicii Lui, slujitorii Săi aleși.

Și așa suntem și noi, cei de azi. Iată, masa este pregătită. Isus Cel Viu ne invită să ne așezăm la masă, atenți și bucurându-ne de ceilalți participanți. Noi alcătuim familia lui Hristos, școala Lui și echipa Lui de misiune. Noi am fost invitați, pentru că am fost iertați și răscumpărați, și suntem iubiți și prețuiți, și trebuie să fim smeriți și uniți în faptă și cuvânt. Amin!