„Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El.” Evanghelia după Ioan, Capitolul 6, Versetul 66

Ioan 6:66 – Avem aici trei cifre de șase și totodată un indiciu la fel de trist ca cel din Apocalipsa, și anume renunțarea la umblarea cu Hristos. Care au fost motivele atunci pentru care ucenicii L-au părăsit pe Isus, și care sunt astăzi motivele pentru care mulți părăsesc pe Hristos și învățătura Lui, părăsind Biserica Lui?

Primul motiv posibil a fost acela că ucenicii în cauză și-au dat seama că Domnul Isus nu era acel Mesia pe care ei și l-au imaginat. Ei n-au mai dorit să umble în lumina Lui. Scriptura spune:„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții…”1 Ioan 1:7. Acești ucenici n-au mai putut avea părtășie cu Isus și nici cu cei care rămăseseră cu El. Am observat așa de mulți ucenici de azi care au părăsit credința și ascultarea față de Isus, și au căzut astfel pradă altor idei, străine de modul cum este prezentată credința și persoana lui Isus în Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă se pare că unora le merge bine în această stare, și nu li se întâmplă nimic rău, te rog, nu ignora din această cauză principiile de bază ale învățăturii lui Hristos.

Tocmai ignorarea acestor principii a condus la cel de-al doilea motiv pentru care mulți ucenici s-au depărtat de Domnul și de învățătura Sa: „Faptul că El nu le-a satisfăcut dorințele și cererile lor egoiste”. Există ucenici care forțează Scriptura, ca să sprijine ideile care le sunt dragi lor. Atunci când Domnul Isus se revelează la un alt nivel decât cel perceput până atunci, această situație îi va marca pe toți ucenicii Săi, unii devenind mai devotați , iar alți transformându-se în dezertori. Noi însă ar trebui să ne deschidem inimile și să lăsăm adevărul lui Hristos să triumfe în ciuda ispitelor, piedicilor și atracțiilor de tot felul care ne ies în cale. Există în noi tendința de a urma o cale mai largă decât cea care o vedem la Isus. Uităm că cerințele de la început pentru ucenici au fost lepădarea de sine, luarea crucii și urmarea lui Hristos în fiecare zi.

Un al treilea motiv al retragerii din părtășia lui Isus, a fost faptul că Isus insista asupra priorității credinței față de fapte. Oswald Chambers ilustrează acest adevăr în felul următor: „Un băiat vine acasă la ora de masă și știe că mâncarea de pe masă îi va potoli foamea. El nu se îndoiește de asta. El vede mâncarea pe masă și știe că ea îl va satisface. Dar, când îl va satisface? Atunci când vede mâncarea? Doar când el mânâncă mâncarea. Nu înainte!”(Devotions for a deeper life, 1986, Cincinnati, Ohio, pg.37). Noi nu trebuie doar să știm, ci să ne
însușim ce Dumnezeu ne-a dat în Fiul Său. Acest lucru Îl comunicase Isus când a vorbit că trupul Lui este ca o pâine și sângele Lui este ca o băutură. A ni-L însuși pe Isus, înseamnă că voința Lui devine voința noastră și viața Lui devine viața noastră.

Al patrulea motiv pentru care mulți ucenici au părăsit pe Domnul Isus Hristos, a fost că învățătura Lui era greu de înțeles și cuvintele lui erau ofensatoare pentru cei care nu le pricepeau. Dacă nu înțelegem ceva din învățătura lui Hristos, soluția nu este să ne retragem, ci să fim mai consecvenți. Situațiile ofensatoare care apar în viața de ucenicie nu sunt din cauza lui Isus, ci din cauza neînțelegerii noastre. Ce mare diferență de interpretare și abordare, între acești ucenici care au dezertat și Petru care răspunde: „Doamne, la cine să ne ducem ? Tu ai
cuvintele vieții veșnice, și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul…”