„Bucurați-vă totdeauna în Domnul ! Iarăși zic: Bucurați-vă!” Filipeni 4:4

Filipeni este Epistola bucuriei în Hristos. Substantivul bucurie, sau verbul a se bucura este folosit de 16 ori în această epistolă. Bucuria în Hristos este o bucurie care se va vedea chiar în mijlocul necazurilor. Pavel s-a bucurat în închisoarea din Filipi. La miezul nopții, în ciuda rănilor deschise și sângerânde, în întuneric și răcoare, Pavel și Sila cântau cântări de laudă și mulțumire la adresa lui Dumnezeu. Pavel se bucurase atunci și s-a bucurat și apoi când scria filipenilor din temnița din Roma, unde era închis pentru că predica Evanghelia. El îi invită pe credincioșii din Filipi să se bucure și ei pentru că li s-a dat harul să sufere pentru Domnul (Filipeni 1:29). El îi socotește pe creștinii din Filipi, bucuria și cununa sa (Filipeni 4:1). Pavel trăia această bucurie mai ales când se ruga pentru ei (Filipeni 1:4). Darul trimis de ei prin Epafrodit, a produs o mare bucurie lui Pavel, pentru că și-a dat seama că ei simțeau împreună cu el (Filipeni 4:10). Nici noi, credincioșii de azi, nu am avea nici un motiv temeinic să nu ne bucurăm. Dacă apostolul Pavel s-a bucurat în temniță, atunci noi ar trebui să jubilăm, acasă, la serviciu, la școală și la biserică. Mântuirea lui Dumnezeu a adus bucurie în viețile noastre. Duhul, pe care L-am primit când am crezut în Hristos, va aduce roada bucuriei în viețile noastre.

De fapt, absența bucuriei în viața unui creștin este păcat. Bucuria este un dar și în același timp este o poruncă. A nu ne bucura, înseamnă a nu asculta. Când ne îngrijorăm și nu putem să ne bucurăm, înseamnă că nu avem încredere în Dumnezeu. Dacă, în adevăr umblăm cu Domnul, atunci nu avem motive de teamă și ne vom bucura. În ciuda circumstanțelor vitrege, în ciuda presiunilor financiare, și în ciuda faptului că alții nu ne înțeleg, creștinul alege să se încreadă în Dumnezeu. Și când ne încredem, ne bucurăm. Nu-i așa ? Dacă nu, atunci să ne aducem aminte de Pavel care s-a bucurat cu picioarele în butuci și mâinile încătușate. Cei de lângă noi și cei care ne înconjoară se plâng, sunt nemulțumiți, stresați și agitați. Suntem și noi la fel ? Uitându-se la noi, pot ei vedea o diferență ? Pavel spune că în viața Evodiei și Sintichiei, două creștine din Filipi, nu se vedea această deosebire.

Dacă așa stau lucrurile și la noi, trebuie să privim din nou la crucea Domnului Isus. Acolo, El, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit durerea și a disprețuit rușinea pentru noi ( Evrei 12:3). Nu este ușor să ne bucurăm când în prezent ne dă târcoale marele hoț al bucuriei. Pentru că Diavolul nu poate să ne fure mântuirea, încearcă și uneori chiar reușește să ne fure bucuria. Noi însă, trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu va face ca totul să lucreze spre bine în viețile noastre.

El este maestru în a schimba răul în bine !