„Apoi a dat drumul fraților săi, care au plecat, și le-a zis: Să nu vă certați pe drum”
Geneza 45:24
În Canaan era foamete. Iacov și-a trimis fiii în Egipt ca să aducă merinde. Ei au ajuns în fața aceluia care conducea afacerile țării fără a recunoaște că era fratele lor, pe care-l vânduseră cu 20 de ani în urmă. Iosif a încercat pe mai multe căi să îi rețină, nu pentru a se răzbuna pe ei, ci pentru a ajunge la momentul potrivit când să se descopere lor. Însă, ce minunat că până la acea vreme a dezvăluirii, frații lui încep a se cerceta, își aduc aminte de păcatul lor, și se căiesc. La început Iosif s-a ascuns și a plâns, dar apoi s-a apropiat de frații lui, se face cunoscut lor, asigurându-i de iertarea lui fără rezerve și de dorința lui de a da la o parte orice piedică în relația lor ca frați. Iosif le-a dăruit tot ce aveau nevoie pentru călătorie și pe deasupra le-a oferit multe cadouri. Apoi gândindu-se că ar putea apărea între ei motive de discuție și de discordie, Iosif le dă un sfat preventiv : „Să nu vă certați pe drum !”
Noi ne aflăm într-o relație cu Domnul Isus, asemănătoare celei dintre fiii lui Iacov și Iosif, fratele lor. Isus Hristos se consideră fratele mai mare al celor credincioși. El ne-a iertat, ne-a eliberat conștiința noastră încărcată de vinovăție, și ne-a dat în dar tot felul de binecuvântări. Dar dorința Lui pentru noi, este ca în drumul nostru pe calea Sa, să nu ne certăm.
Certurile pot apărea și între copiii lui Dumnezeu : cine să fie mai mare, sau cine dintre ei deține o învățătură mai biblică, sau cine are mai multe daruri spirituale… Se întâmplă de multe ori că un cuvânt nepotrivit, sau o glumă, sau o acuzație pot să ducă la ceartă și la destrămarea unității frățești. Unele lucruri poate s-au întâmplat cu ani în urmă, și noi am gândit că totul este uitat, sau am crezut că timpul le-a rezolvat. Dumnezeu dorește ca toate să fie mărturisite și rezolvate prin pocăință. Chiar dacă până acum ne-am referit la viața bisericii, acest sfat are aplicații mai ales la viața de familie. Cu înțelepciunea care vine de sus ar trebui să evităm cearta, sau să o curmăm înainte de a se înteți. Ivirea unor situații de ceartă scot în relief existența unor cauze. Apostolul Iacov scrie că acestea vin din firea pământească, și din dorințe egoiste, din mândrie și dintr-o viață nededicată complet lui Dumnezeu. Sigur că aceste stări pot fi generate și mai ales instrumentate de Satan.
Să nu lăsăm să apună soarele peste discordia apărută. Să nu dăm prilej diavolului. Slava Domnului, pe care avem datoria de a o promova în căminele noastre, este profund afectată și întunecată de certurile și neînțelegerile noastre. De aceea să fim grabnici în a ierta și a ne cere iertare. Adesea noi ne considerăm diferiți și mai presus de frații lui Iosif. Dar în firea noastră nu suntem. Avem însă ceva mai mult decât ei au avut. Ei au avut pe Iosif ca prototip al iertării și salvării divine. Noi Îl avem pe Domnul Isus care ne-a iertat, ne-a mântuit și ne-a promis slava viitoare. El ne cheamă să fim una în El. În loc să ne certăm, El ne cheamă să avem un vocabular duhovnicesc și să folosim poezia și lauda. (Coloseni 3:12,15-16)