„Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită ; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios” – Marcu 14:38
Atunci când mă rog, mintea mea trebuie să se unească cu sufletul meu. Așa explica apostolul Pavel acest lucru credincioșilor din Corint: „…Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea;…”(1 Corint.14:15). Și asta înțeleg din îndemnul Domnului Isus din grădina Ghețimani: „Vegheați și rugați-vă”.
Când vreau să mă rog, prima dată este bine să conștientizez cui mă rog. Eu mă rog Dumnezeului Atotputernic care este un Dumnezeu iubitor și are un plan pentru viața mea. Eu pot avea o imagine biblică, reală despre Dumnezeu, deoarece El S-a descoperit în Fiul Său. El S-a lăsat răstignit pentru păcatele mele ca eu să pot primi și să mă pot bucura de iertare. El a înviat ca eu să pot avea certitudinea vieții veșnice. Esența rugăciunii constă în a face liniște în sufletul meu și a-L lăsa pe Duhul Sfânt să lucreze. El îmi va descoperi lucruri la care este mai bine să renunț, lucruri pe care am să le corectez și lucruri care îmi lipsesc și pe care este util să le doresc și să le cer apoi în rugăciune. De multe ori rugăciunile mele nu funcționează pentru că sunt grăbit, sau petrec prea mult timp vorbind lui Dumnezeu, când de fapt ar trebui să-L ascult pe El. Îmi aduc aminte de o persoană care se plângea înaintea Domnului, pentru că nu înțelegea de ce i s-au întâmplat atât de multe lucruri neplăcute. Și când s-a oprit din rugăciune și s-a așezat în pat, Dumnezeu i-a adus aminte trei greșeli pe care le făcuse cu mulți ani în urmă. Ce ușurare a simțit după ce a recunoscut aceste lucruri în fața Domnului ! „Vegheați și rugați-vă”, este ceea ce Domnul Isus I-a îndemnat pe ucenicii Săi. Aceasta înseamnă să fac liniște în sufletul meu și să fiu atent la ce Domnul vrea să-mi amintească ori să mă îndrume a face. Să privesc la Dumnezeu prin natura lui Hristos ! Felul de a lucra al lui Dumnezeu este cel al lui Hristos. Deasemenea, scopul lui Dumnezeu cu mine este cel al lui Hristos. De aceea, să veghez și să mă rog cu încredere !
Rugăciunile mele tind mereu să devină egoiste. Cer mereu pentru mine și pentru cei apropiați mie. Aceste rugăciuni sunt sărace și imature. O altă cauză a ineficienței rugăciunilor este faptul că rostesc rugăciuni leneșe. Eu cer Domnului să facă aceea sau cealaltă pentru comunitatea și lumea în care trăiesc, în loc să mă ridic și să fac acele lucruri în Numele lui Hristos pentru semenii mei. De exemplu : Eu mă rog ca oamenii să fie mântuiți, dar eu nu mărturisesc pe Hristos. Eu mă rog ca biserica să fie plină, dar eu nu invit persoane la ascultarea Evangheliei. Eu mă rog pentru slujirea corului în închinarea Bisericii, dar eu nu mă implic cu darul meu de a cânta. Eu mă rog ca mulți copii să-L cunoască pe Isus, dar nu mă alătur celor care lucrează cu ei.
Rugăciunea este lupta sufletului meu pentru ca voia lui Dumnezeu să fie cunoscută cu mintea mea, și apoi împlinită în și cu ajutorul trupului meu, cu darurile mele spirituale și materiale.