Începe și nu înceta să aduci roadă

“Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul ! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă” – IEREMIA  17:7-8

În Ieremia 17, am ilustrația a două feluri de oameni, care sunt așezați în contrast : cei care se încred în oameni și cei care se încred în Domnul. Iudeii se încredeau în dumnezeii falși și în alianțele militare, în loc să se încreadă în Dumnezeu. În felul acesta ajunseseră nenorociți, nefericiți și neroditori. Oameni fericiți sunt cei care se încred în Domnul. Practic, ei sunt cei care nu se duc la sfatul celor răi, nu se opresc pe calea celor păcătoși și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori.

Ce înseamnă a nu mă duce la sfatul celor răi ? Ce pot spune despre vizionarea unui program TV unde se prezintă viața ca o trăire fără restricții morale și fără probleme de conștiință. Prin astfel de programe se transmite subtil milioanelor de oameni că ar trebui să renunțe la noțiunile “învechite” cum ar fi “păcat” și “vinovăție” și să se dezlege de îngrădirile morale ca să trăiască cu adevărat. Însă când citesc Scriptura realizez că oamenii care se încred în Dumnezeu și rămân lângă adevărurile Cuvântului Său, nu au de pierdut nimic, ci dimpotrivă, se bucură de o viață roditoare.

Cei ce nu se opresc pe calea celor păcătoși, sunt cei care aleg un alt fel de a umbla în viață, evitând păcatul. Calea celor păcătoși duce în locuri pustiite și arse, departe de Dumnezeu care este sursa vieții și fericirii. În cele din urmă duce la pierzare, ceea ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu. Care este direcția în care merg eu ? Și care sunt aspirațiile mele?

Oare sunt tentat de scaunul celor batjocoritori ? Sau deja m-am așezat acolo ? Scaunele celor batjocoritori sunt pozițiile celor ce conduc în societate fără credință și fără frică de Dumnezeu. Pozițiile care sunt deținute de astfel de oameni pot fi uneori dorite și de unii credincioși. Asaf mărturisește această ispită în Psalmul : Mă uitam cu jind la cei nesocotiți… care poartă salba mândriei și haina asupririi… care râd și vorbesc cu răutate, vorbesc de sus de sus,… își înalță gura până la ceruri și limba le cutreieră pământul. Aceași problemă a avut-o și Baruc. Dumnezeu a trebuit să-l întrebe: “Și tu umbli după lucruri mari ?” (Ieremia 45:5). Aceste poziții nu numai că sunt trecătoare, ele sunt amăgitoare și periculoase. . Cineva a spus : ”Nu omul este murdar, ci scaunul pe care s-a așezat.” Cât este de adevărat, mai ales în situația pe care o abordăm. Ce deșertăciune să mă îndrept spre oamenii care dețin aceste poziții, și să neglijez ”Scaunul de domnie, plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului Locaș.” (Ieremia 17:12).  În vreme de necazuri, acei care s-au încrezut în oameni și în pozițiile lor vor fi dezamăgiți și înfrânți. Dar cei care s-au încrezut în Domnul vor avea putere nu numai să biruiască propriile necazuri, ci să ajute și pe alții în necazurile lor.

Oamenii fără Dumnezeu nu vor putea să transforme lumea de azi, plină de probleme, într-o lume mai bună și fericită. Ei nu au puterea să vindece această planetă bolnavă. Numai Dumnezeu are soluția și puterea să facă un cer nou și un pământ nou.

De aceea este scris : “Binecuvântat, să fie omul care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul”(Ier. 17:7). Planul lui Dumnezeu de a face toate lucrurile noi este descris în Scriptură. Omul nu este robot, ci o persoană cu voință liberă, creată cu capacitatea de a alege. Opțiunile de bază sunt stipulate în Cartea Cărților : binele sau răul, binecuvântarea sau blestemul, viața sau moartea. Încrederea în sine și încrederea în oameni duc la o alegere rea, blestemată, ucigătoare.  Încrederea în Domnul va duce la o alegere bună, binecuvântată, roditoare și eternă. Chiar dacă cei mai mulți sunt afectați de arsura morală și seceta spirituală a societății postmoderne, cel ce se încrede în Domnul este ca un pom sădit lângă un râu, care se bucură de viață, putere și rodire.